PEACE

                                                                                                                     



Cine nu si-ar dori sa gaseasca un loc unde omul traieste impcacat cu sine si cu ceilalti? Cine nu s-a saturat de absurda si continua lupta cu ceilalti si cu el insusi? Oare intr-adevar exista in aceasta lume un loc in care domneste pacea,un loc in care oamenii isi gasesc linistea interioara si, implicit, fericirea? A gasit cineva acest loc?
Ar fi infantil sa credem ca,odata ajunsi in acest asa-zis loc al pacii interioare, am deveni ,deodata, niste oameni mult mai buni, mult mai fericiti; totul depinde de noi, nu atat de ceea ce suntem,cat de ceea ce vrem sa fim. Nu e de mirare faptul ca nimeni nu a gasit acest loc; omul,prin natura lui,este egoist,nepasator si competitiv. Dar aceasta nu este o scuza; tu esti stapanul propriului tau destin, esti ceea ce vrei tu sa fi.
De multe ori, prinsi in agitatia vietii cotidiene, uitam cine suntem; actionam mecanic , tindem sa-i copiam pe cei din jur ,de teama de a nu fi considerati "altfel",si astfel individualitatea noastra se poate confunda cu a cerlor din jur.
Desigur,in esenta, suntem aceiasi,dar acest lucru va fi din ce in ce mai greu de descoperit. Si cum putem sa gasim un loc al linistii sufletesti, daca incercam sa-i copiam pe ceilalti, care nu l-au gasit,si probabil ca nu-l vor gasi niciodata?
Cum sa traim impacati cu noi insine daca ramanem nepasatori la strigatele de ajutor ale celor din jur? Este si normal sa se intample asa,doar suntem pe cont propriu; nimeni nu face un bine,fara sa astepte sa fie rasplatit la un moment dat, macar de catre divinitate.
"Inainte oamenii aveau cruci de lemn,si inimi de aur; acum au cruci de aur,si inimi de lemn."
Bineinteles ca oamenii nu pot trai impacati si fericiti,daca au uitat cum sa descopere bucuria in lucrurile simple,daca au uitat sa se mai gandeasca si la ceilalti.
Un om,daca vede o floare frumoasa, se uita la ea,o rupe,ca mai apoi sa o arunce - gesturi absolut obisnuite; dar de ce sa nu o admire, dar s-o lase acolo, pentru ca si alti oameni sa se poata bucura de frumusetea ei?
Ar fi frumos sa credem ca exista un loc in care toti oamenii sunt fericiti; dar noi cum am putea fi astfel, daca nu contribuim cu nimic la fericirea celor din jur?
Dar cu totii stim ca speranta moare ultima,si atat timp cat mai exista speranta,nu e totul pierdut.
Poate candva vom merita sa gasim locul pacii si linistii eterne, chiar daca nu in aceasta viata...