Privesti spre cerul de azur si vezi fantasme albe plutind domol spre imensul bulgare de foc. Simti o adiere lina ,care poarta cu ea dulcile miresme ale florilor de primavara.. Verdele crud al ierbii iti incanta privirea, florile de cires vindeca ranile sufletului,prin simplitatea si fumusetea lor perfecta.
Nimic ostentativ, nimic exagerat... totul de o frumusete imbatatoare, simpla, neperturbata -in esenta- de oameni. Pentru a putea vedea toate acestea cu alti ochi, in toata splendoarea lor, pentru a le simti asa cum sunt, pure si mirifice, trebuie sa "deschizi ochii"..In ce sens? e foarte clar ca in jurul nostru kitsch-ul domneste, iar de ar fi sa privesti acest lucru in amanunt...mai bine nu! Trebuie sa stii sa privesti numai lucrurile frumoase, prin valul inedit al propriei tale imaginatii si idei de perfectiune...perfectiune? cu totii stim ca nimic nu este perfect,ca nimic nu este fara cusur; perfectiunea lucrurilor din jur consta in propria lor imperfectiune. Perfectiunea consta in simplitate,o simplitate inocenta , prin care se regaseste ideea de libertate si eternitate [idei abstracte - nimeni nu este cu adevarat liber si nimic nu este etern].
Suntem cu mult mai fericiti daca stim sa ignoram toate lucrurile care ne displac profund, sa traim in ireaitatea noastra,fara a ne priva de cei din jur, fara a refuza sa vedem cruda realitate, ci doar sa privim lumea cu optimism, si uneori, la nevoie, sa ne retragem in lumea noastra pentru a medita si a ne relaxa,ca apoi sa reintram, impacati, in randul oamenilor.
E prea simplu sa fi ca ceilalti,sa fi indiferent..E prea simplu sa nu-ti pese.. Dar te poti considera cu adevarat fericit,numai in momentul in care te poti desprinde de normalitatea contagioasa a oamenilor, si cand vei putea sa traiesti in modul tau, atat de neobisnuit si de criticat,dar atat de perfect!
__THISRES__207967.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu